Dupa aparitia triumfala in decembrie 2007 a noii legi a Camerelor de Comert, au existat sperante ca in sfarsit, dupa multe framantari interne, oamenii de afaceri din Romania vor avea la indemana un instrument de lucru modern si vor putea deveni prin intermediul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) un partener de dialog serios si de luat in seama de catre autoritatile publice locale, nationale si internationale. Din pacate, in foarte scurt timp, sperantele s-au dovedit a fi total neintemeiate si dupa instalarea la conducerea CCIR a noii echipe in frunte cu vesnicul aspirant la presedintie, Mihai Mihailovici Vlasov. In numai trei luni de zile acesta a ,, reusit,, ca tot ce mai ramasese profesional in CCIR sa dispara cu desavarsire si sa fie inlocuit numai cu activitati logistice.
Investitiile ,,strategice,, in steaguri de matase, steme multicolore, tablouri si vaze de flori, carti de vizita si carti de onoare din piele de import, uniforme pentru secretare si soferi, inscriptionari de autovehicole, constituie pricipala preocupare a presedintelui Vlasov. Pentru completarea tabloului de ,,realizari,, trebuie mentionate, intreruperea oricaror relatii cu entitatile Uniunii Europene pe linie camerala (Eurochambre) cu Camera de Comert Internationala de la Paris, cu Asociatia Camerelor din Balcani si cu camerele de comert bilaterale, etc. Si pentru a da o lovitura in plus unui sistem cameral si asa la limita supravietuirii noua conducere a CCIR a dat nastere unei noi camere de comert in Bucuresti, ambele cu acelasi sediu si aceeasi adresa, pentru a crea confuzie si a satisface niste orgolii total neproductive nascute din dorinta de a ,,plati,,voturile primite. Nu intamplator tot mai multi oamnei de afaceri romani si straini, reprezentanti ai corpului diplomatic si ai diverselor foruri europene au ajuns la concluzia ca in ineriorul CCIR s-a impus politicul iar obiectivul real al asa zisei ,,schimbari,, este patrimoniul Camerei Nationale si nicidecum prezentul si viitorul mediului de afaceri romanesc in noul context european.
Departamentul turism, mediu de afaceri, IMM
Etichete camera de comerţ, departamentele psd, gaură neagră
aprilie 17, 2008 la 11:41 am
Micul intreprinzator este parazitat de varii asociatii corportatiste , cu binecuvantarea statului, care le deleaga cu generozitate competente. Tot ce fac aceste bresle medievale este sa preleveze tot felul de taxe uriase pentru varii forme de licentiere fara insa ca in contul acelor bani sa ofere in contrapartida un serviciu pe masura industriei. Te intrebi, firesc, unde se duc acesti bani si daca ei nu se transforma in sinecuri.
Nu sunt impotriva ideii de self-regulation. Insa este nevoie aici de maxima transparenta, pentru ca aceste organisme private sa nu se transforme in zone de arbitrar, abuz si sa nu devina state in stat. De aceea trebuie ca aceasta cheltuire a fondurilor sa fie cat mai transparenta. O publicare (detaliata) a bugetului de venituri de cheltuieli si a executiei sale(eventual inclusiv intr-un ziar national), cu evidentierea anumitor categorii si impunerea unor limetei legale unde se pot face abuzuri cred ca se impune. De asemenea cred ca introducerea unei taxe sau modificarea cuantumului acesteia trebuie insotite de un justificativ facut public si eventual dezbatut prin mecanismele legale de consultare publica (justificare ce ar trebui sa fie oferita si pentru taxele deja in vioare, cu un termen de gratie sa spunem de un an)