Se pare că dl. ministru Eugen Nicolăescu nu se simte bine dacă periodic nu este implicat într-un scandal şi dacă nu ţine sistemul sanitar (şi aşa vlăguit) din criză în criză.
Incapacitatea managerială şi incompetenţa echipei sale ministeriale dă din nou examenul neputinţei vis-à-vis de problemele ridicate de sistem. Războiul se dă de această dată între distribuitorii de medicamente din România care cer mărirea preţului la produsele furnizate şi ministrul sănătăţii care nu doreşte să discute cu ei.
Consecinţa este că pentru o zi, pe 18 aprilie, aceştia nu vor furniza nici un fel de medicament către farmacii sau spitale. Evident că singurii care au de pierdut din acest război sunt pacienţii, care, sperăm să nu resimtă lipsuri în tratamentul lor.
Ce este în spatele acestui război? Reţelele de distribuitori pe de o parte care încearcă să speculeze perioada electorală în care se află România şi doresc să crească preţurile (şi aşa în unele cazuri de câteva ori mai mari) a medicamentelor pentru farmacii şi spitale. De asemenea, aceştia sunt cei favorizaţi de neorganizarea licitaţiilor de către Ministerul Sănătaţii şi CNAS dintre anii 2005 – 2008. Pe de altă parte se află Ministerul Sănătăţii care stabileşte preţurile la medicamente, de cele mai multe ori preferenţial în funcţie de distribuitor, în condiţii dubioase şi la preţuri de câteva ori mai mari decât le-am achiziţiona dintr-o farmacie a UE.
Cei care achită nota de plată a acestui război sunt chiar pacienţii, la preţuri mari, cu medicamente procurate sau nu din farmacii. Să nu mai spunem că pot fi „cazaţi” pe uşi (a se vedea cazul de la Spitalul Judeţean Braşov) şi cu medicamente de acasă. În mod cert, pacientul român nu se înscrie în grupa celor aleşi care pot să se trateze de spate la Viena sau să-şi modeleze piciorul la Paris.
Cerem celor două părţi să-şi revină, să lase prostiile şi să nu mai facă jocuri pe cârca românilor, jignindu-le inteligenţa, de parcă nu am şti că motivul real este lupta pentru ciolan şi pentru resursele ce vor fi cheltuite în campaniile electorale ale acestui an.
Departamentul de sănătate şi familie
Etichete cacealmaua medicamentelor, departamentele psd, Sanatate si familie
aprilie 18, 2008 la 12:15 pm
Se vorbeşte despre sanatate si educatie ca despre industrie.
Ni se spune ca s-au alocat atatia bani pentru infrastructura, atatia pentru dotari si se mai inventeaza cateva capitole care sunt buretoase prin excelenta si atrag mereu si mereu bani, tot mai multi, un fel de găuri negre ale bugetului national.
Nu se vorbeste, nicidecum, de gradul mai mare de cultură al elevilor romani, despre micşorarea numarului de bolnavi datorita tratamentelor si medicamentelor de ultima generatie sau despre conditiile imbunatatite cu un grad macar, din spitalele si clinicile puiblice din Romania…
Si nu ma refer aici la acei elevi medaliati la Olimpiadele nationale sau internationale, ai caror parinti numai ei stiu cati bani i-au costat meditatiile si lectii particulare si nu vorbesc despre clinicile particulare, unde ai parte de tratament normal, uman, dar platit cu bani grei.
Vorbesc, si ar trebui sa vorbim cu totii, despre acele servicii pe care nu le primim dar pe care le platim cu varf si indesat odata cu fiecare salariu primit…
Platim asigurari de sanatate, dar medicamentele, chiar si cele banale, nu se mai dau gratuit, platim asigurari de pensii, dar pensionarii mor cu zile la usile farmaciilor care, neputincioase, dau din umeri si invoca legislatia… care legislatie, ni se spune, este aliniata la cerintele UE ! vedeti ce repede am intrat in UE ? Am aliniat legislatia, am tradus cateva capitole, razlete, de acquis comunitar, am amestecat si noi un pic de rasol dambovitean cu iz de prieteni, cunostinte, relatii si neamuri cu interese diverse, ca asa e românu’, ne-am asumat, vredniceşte, răspunderea în faţa Parlamentului, arătând puţin muşchişori prezidentiali mai mult şi gata, uite legea europeana ! Să mai zica mujicu ceva, ca una, două, i se arată acquisul – care poarta tot dichisu’ ! Aţi auzit de cozi la farmaciile europene? Eu una, recunosc in fata intregului muncipiu’, judeţ dacă vreţi, că nu am vazut, in toata Europa asta, cat este ea de comunitara, de largă sau scurtă, cum credeti, vreo coada la medicamente…
Deci noi sa fim de vina ca nu ne aliniem, cu bolile si durerile noastre la acquisul asta ? Copiii sa fie de vina ca nu invata si ei, singuri, ca “în UE”, si nu stau cuminti în bancă, în absenţa profesorului, plecat la vreo grevă sau protest (de altfel, îndreptatăţite, ca şi ei săracii, au copii acasa şi familii de hrănit), şi să răsfoiască, cu privirile pierdute de emotie, cartile soioase si rupte pe care, daca au noroc, le primesc la începutul anului scolar ? Dar ce spun eu, care inceput scolar ? Stiti cumva, cand va incepe scoala în acest an ? Daca credeti că aveţi răspunsul, informati, vă rog, si Ministerul, ca acolo sunt ocupati cu numiri, demisii, ziaristi, nunţi, botezuri, au alte prioritati !
Stiti după ce carti vor invata copii vostrii in anul viitor? Nici Ministerul nu stie, nici profesorii. Credeti ca exista vreun plan educational pe macar 4 ani, pentru gimnaziu, liceu sau facultate ? Si Ministerul se intreaba, inca.
Profesorii sunt oricum, bucurosi ca a mai trecut un an. De asteptare, de iluzii spulberate. Au crezut in promisiuni si vor avea o vara fierbinte. La propriu. Fara medicamente compensate, ca oricum au bani « suficienti » dupa cum spun unii… Si daca nu erati convinsi, aduceti-va aminte discursul prezidential de la inchiderea targului de carte de la Bucuresti din anul 2007 care trebuia sa va convinga inca de atunci: o ducem mult mai bine decat in anii trecuti, dar nu va dati seama. Produsul intern brut a crescut, inflatia a scazut, leul s-a intarit, exista produse, exista bani…pacat ca nu mai există românii care să vadă aceste lucruri petrecându-se în ţara lor…
aprilie 27, 2008 la 1:17 pm
Criza medicamtelor era grava si in timpul PSD. Ca domnul Nicolaescu a dus-o la nivel de catastrofa asta este altceva dar sursele ei nu au legatura numai cu incompetenta lui si nici su distribuitorii. In UE nu este criza de medicamente desi si acolo opreturile sunt controlate de stat si distribuitori si producatorii au interes sa vainda cit mai scump.
Lipsa de bani la buget este cred eu unul din motivele principale ale negocierilor dure si al specatcolului aferent.
Pe de alta parte si faptul ca producatorii si distribuitorii negociaza nu cu multe societati private de asigurari ca in Europa de Vest care nu vor plati niciodata mai mult decat este necesar si cu un minister birocratic si incompetent si poate corupt.
Sistemul centralizat si birocratic de la noi cu o casa de asigurari impiedica deasemena tinerea preturilor prescriptiilor sub control . Din mou mai mult esocietati de asigurari cu mamagement privat ar fi mai grijulii si mai competente.
Deci cred ca trebuie sa-l lasati pe Nicolaescu caci a lui va fi imparatia cerrurilor si ginditi-va poate la transferul sistemului de asigurari in management privat la mai multe companii.