Adoptarea euro ar putea fi amânată de România

Declaraţia guvernatorului BNR, conform căreia adoptarea euro de către România ar putea fi amânată, a fost uşor trecută cu vederea de către analiştii economici interni şi externi. Poate şi datorită faptului că majoritatea ţărilor care au intrat în Uniunea Europeană în mai 2004 şi-au amânat calendarul intrării în zona euro.

După aderarea la Uniunea Europeană, următoarea ţintă strategică pentru autorităţile române decidente în domeniul macroeconomic este legată de adoptarea monedei euro. Prognozată a se realiza la 1 ianuarie 2014, intrarea în Euro Zone presupune atingerea unor performanţe legate de indicatorii macroeconomici (convergenţa nominală, prevăzută în Tratatul de la Maastricht). Deşi îndeplinirea convergenţei nominale presupune respectarea a 5 criterii (privind rata inflaţiei, rata nominală a dobânzii pe termen lung, deficitul bugetar, datoria publică şi cursul de schimb), teoria macroeconomică arată că o consolidare a procesului dezinflaţionist ar măsura o sustenabilitate ridicată a echilibrelor macroeconomice. Mai ales în situaţia României, unde respectarea criteriului de convergenţă privind rata inflaţiei rămâne una dintre problemele delicate la nivel economic.

În 2008, prognozele arată că România va respecta trei dintre cele cinci criterii privind convergenţa nominală (adică cel privind rata nominală a dobânzii pe termen lung, datoria publică şi fluctuaţia cursului de schimb).

Criteriul privind rata inflaţiei (indicator care trebuie să fie cu cel mult 1,5 puncte procentuale peste media primelor trei state membre cu cea mai scăzută inflaţie, adică o prognoză pentru 2008 de 3,8% = 2,3% + marja 1,5%) nu este îndeplinit, în condiţiile în care BNR prognozează pentru România o creştere a preţurilor de 7,00% (medie anuală).

Rata nominală a dobânzii pe termen lung (adică rata dobânzii la obligaţiunile emise pe 10 ani) a fost în România de 7,49% (la emisiunea din august 2005), încadrându-se în nivelul obţinut prin agregarea mediei ratei dobânzii în primele trei state membre UE cu cele mai bune performanţe în domeniul stabilităţii preţurilor cu marja de 2 puncte procentuale (adică 6,2%, conform Raportului de Convergenţă al BCE din 2007). Criteriu îndeplinit.

Indicatorii privind sustenabilitatea finanţelor publice se încadrează doar parţial în limitele impuse de Tratatul de la Maastricht privind convergenţa nominală. Astfel, deficitul bugetar prognozat al României în anul 2008 va fi de 3,2% din PIB (conform prognozei Comisiei Europene), peste plafonul de 3% stabilit drept condiţionalitate pentru adoptarea monedei euro. Criteriu neîndeplinit.

Ponderea datoriei publice a României în PIB va fi de 12,8% în 2008, sub pragul stabilit de Comisia Europeană la 60% din PIB. Criteriu îndeplinit.

Nu în cele din urmă ca şi importanţă, leul s-a apreciat/depreciat faţă de euro în 2006 cu + 10% / – 6,1%, nivel ce se situează în interiorul marjei de  15%. Criteriu îndeplinit.

Chiar dacă acest ultim criteriu trebuie respectat întocmai doar în ultimii doi ani premergători intrării în zona euro, este îmbucurător faptul că economia românească poate fi ajustată încă de pe acum, fără a se apela la deprecierile artificiale pentru creşterea competitivităţii externe (prin intermediul exporturilor). Însă, ultimele evoluţii ale cursului de schimb leu-euro dau naştere la îngrijorări majore privind respectarea acestui criteriu în 2008.

Există semne de îngrijorare pentru anul curent. Deficitele gemene, politicile imprudente privind veniturile şi accentuarea deficitului de cont curent ameninţă stabilitatea macroeconomică. Accentuarea deficitului bugetar peste limita de 3,2%, prăbuşirea deficitului de cont curent până la 15% din PIB şi politicile laxe privind veniturile, necorelate cu creşterea productivităţii muncii, ameninţă stabilitatea macroeconomică pe termen mediu şi face incertă adoptarea euro cu respectarea calendarului prezentat mai sus.

Adoptarea monedei euro în anul 2014 ar trebui să reprezinte una dintre ţintele strategice pentru România. Respectarea prevederilor Programului de Convergenţă privind aderarea României la EuroZone ar reprezenta o “împăcare” posibilă între atingerea convergenţei nominale şi a celei reale. Însă, fără consolidarea procesului dezinflaţionist, creşterea competitivităţii exporturilor româneşti pentru limitarea adâncirii deficitului de cont curent, creşterea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale pe termen mediu, absorbţia ridicată a fondurilor europene şi consolidarea reformelor structurale, adoptarea euro va deveni un obiectiv din ce în ce mai îndepărtat.

Toate studiile arată că, in condiţiile în care economia este pregătită, este mult mai avantajos să fii în interiorul zonei euro decât în afara ei.

România va fi în stare să respecte ţinta de intrare în Zona euro în 2014 ?

Departamentul de politici economice si fiscale

Cine spune adevărul despre economia românească?

Evoluţia economiei româneşti este măsurată diferit de autorităţile române, pe de o parte, şi de organismele internaţionale, pe de altă parte. Săptămâna trecută, Fondul Monetar International (în raportul World Economic Outlook) a publicat prognozele despre România. Sunt prognoze care nu concordă deloc cu prognozele Comisiei Naţionale de Prognoză. De altfel nici prognozele Comisiei Europene (CE) nu sunt nici pe departe compatibile cu prognozele CNP.Lipsa de acurateţe a previziunilor Comisiei Naţionale de Prognoză conduce la fundamentarea iluzorie a bugetului de stat şi, în general, a tuturor evoluţiilor macroeconomice din România. Astfel, în ceea ce priveşte ritmul de creştere economică pentru 2007, Comisia Naţională de Prognoză a indicat iniţial 6,5% (prognoza finală de primăvară), după care a revizuit negativ până la 6,1% (prognoza finală de toamnă). În realitate, România a avut anul trecut un ritm de creştere economică de 6,0%, în concordanţă cu prognozele Fondului Monetar Internaţional şi ale Comisiei Europene cu privire la acest indicator. Pentru 2008, CNP prognozează o creştere economică de 6,5%, FMI 5,4% iar CE 5,9%. Care să fie realitatea?

Cu privire la ponderea deficitului de cont curent în PIB în 2007, Comisia Naţională de Prognoză a indicat iniţial 11,5% (prognoza finală de primăvară), după care a revizuit negativ până la 13,4% (prognoza finală de toamnă). În realitate, România a avut anul trecut un deficit de cont curent de 14,0% din PIB, mai apropiat de prognozele Fondului Monetar Internaţional (14,3% din PIB) şi ale Comisiei Europene cu privire la acest indicator (13,7%). Pentru 2008, CNP prognozează reducerea ponderii deficitului de cont curent al României până la 13,6% în timp ce FMI şi CE consideră că deficitul extern se va accentua până la 14,5% din PIB (FMI) şi, respectiv, 15,5% din PIB (CE). Pe cine să mai credem? În plus, fundamentarea bugetelor publice pe date reale nu există. De 3 ani de zile, Guvernul prognozează venituri iluzorii la buget. Confom Rapoartelor Comisiei Europene, în 2006 Guvernul a prognozat venituri la buget de 33,9% din PIB, şi a obţinut 33,2% din PIB, deci un minus de 0,7% din PIB. În 2007, Guvernul a prognozat venituri la buget de 36,9% din PIB şi a obţinut 31,4% din PIB, deci un minus de 5,5% din PIB, adică 6 miliarde euro. În 2008, Guvernul a luat în calcul la fundamentarea bugetului de stat venituri de 39,3% iar Comisia Europeană spune 33,4% din PIB, deci un minus de 5,9% din PIB, adică aproape 8 miliarde de euro (luând în calcul un PIB de 132 mld euro, prognozat de CNP).

Care să fie adevărul economic?

Departamentul de Politici Economice si Fiscale