Porcii pestei porcine

In data de 16.04.2008 departamentul comisiei europene DG SANCO şi Agenţia Europeană de Medicină (EMEA) au constatat că produsele folosite în România pentru combaterea pestei porcine sunt total ineficiente.

Vaccinul marker, produs de firma Intervet, utilizat de Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), este înregistrat cu o valabilitate de 3 ani, însă EMEA şi-a exprimat îngrijorarea chiar faţă de produsele mai vechi de nouă luni.

Responsabilii Intervet recunosc faptul că nu pot garanta pentru produsele mai vechi de şase luni. În ciuda acestor evidenţe, pe data de 14 aprilie, statul român a mai comandat un lot de 500.000 doze din aceeaşi substanţă.

Aceasta problema poate fi asociata cu faptul ca Romania este campioana europeana a importului de carne de porc si exista suficient de multe indicii ca se doreste sa ramana in aceasta pozitie avantajoasa doar pentru importatori. Cu un potential de productie de peste 10 milioane de porci / ani, guvernantii nu au reusit in ultimii trei ani nici un fel de stopare a pestei porcine, ezitand in a aplica orice masura ferma ce poate eradica aceasta boala. Este de altfel scandalos felul in care a fost tratat in 2007 unul dintre cei mai mari investitori in agricultura din Romania, compania Smithfield, care a preluat o parte din fostul Comtim unde au investit deja peste 250 milioane EUR si unde intentioneaza sa dezvolte un proiect ce poate genera o productie de carne de porc cu o valoare de aproape 1 miliard EURO / an.

Desi PSD a aratat atat prin comunicate de presa cat si prin actiuni in Parlament ( inclusiv o motiune de cenzura pe tema Gripei Aviare) ca actiunile de eradicare a pestei porcine se deruleaza defectuos, mentinand aceasta boala pentru o perioada mult prea lunga in Romania, licitatiile pentru importul de vaccinuri marker sunt castigate in continuare in mod incredibil si intr-un total conflict de interese de catre firma fiului unui Director General din Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor ( ANSVSA). Aceasta firma a castigat si in 2005 si 2006 licitatiile pentru kit-urile de diagnostic pentru gripa aviara si pentru pesta porcina fiind alaturi de firmele fantoma producatoare de dezinfectanti pe baza de apa din timpul crizei aviare sponsori cosacrati ai PNL si PD-L.

Daca importurile de vaccin marker nu ar costa statul roman 15 milioane de EUR iar deficitul din balanta comerciala datorat importului de carne de porc nu ar fi de peste 300 milioane EUR / an, poate ca nu am fi considerat aceste operatiuni ca niste „afaceri de succes” pentru unii din actualii guvernanti…

Departamentul pentru agricultura, silvicultura si politica rurala

Brandul de ţară nu ţine loc de ţară

De câteva zile Autoritatea Naţională pentru Turism are o dilemă majoră: nu ştie cine o să plătească salvamarii în acest sezon.

Ţinând seama de nivelul de competenţă al persoanelor care populează conducerea actuală a ANT, înţelegem că problema salvamarilor le pare una extrem de dificilă.

Pe de altă parte, la acest nivel de competenţă era firesc ca Programul de Guvernare de dreapta, secţiunea turism, să aibă în cap de listă : ,,construcţia brandului de tară,,(sic !).

În esenţă un brand este un simbol cu valoare de promovare a unei realităţi (un set de produse şi servicii turistice naţionale, reprezentative, în cazul nostru).

În mod natural trebuie mai întâi să-ţi propui dezvoltarea şi modernizarea unei realităţi şi mai apoi imaginea ei şi nu invers ; producţia de simboluri nu poate ţine loc de producţie de realităţi.

Ca atare, una din două : ori actualul guvern nu ştie ce e acela un brand ori îşi propune să trăiască numai din producţia de imagini.

Cred că aceasta este una din acele întrebări cu ambele răspunsuri corecte si naşte o a treia: cine se ocupă totuşi de dezvoltarea turismului ?

De aceea atâta vreme cât guvernul va păstra actualul grad de competenţă în gestiunea industriei naţionale a turismului el nu va putea depăşi nivelul groaznicei dileme: cum şi cine plăteşte salvamarii?

Departamentul Turism, Mediu de Afaceri, IMM

Ce facem cu rovinieta?

In 2002, in timpul guvernarii noastre, a fost introdusa rovinieta. Ea a fost gandita ca o modalitate de plata pentru utilizarea infrastructurii dar si ca o sursa de fonduri pentru finantarea constructiei de autostrazi. Cum niciunul din contractele incheiate in 2004 nu au fost finalizate, in special Centura Autostrada Bucuresti si Bucuresti Brasov, transportatorii s-au revoltat si au contestat rovinieta. O reactie absolut normala in conditiile in care platesti pentru ceva care nu se realizeaza. Unde s-au dus totusi acesti bani?

Propunerea transportatorilor a fost ca aceasta rovinieta sa fie desfiintata. In conditiile in care proiectele aprobate in 2004 se vor porni totusi, desfiintarea ei ar duce la micsorarea considerabila a fondurilor pentru autostrazi. De asemenea, daca acest tarif va fi introdus in pretul combustibilului se va schimba practic principiul pe care a fost conceput acest tarif si statuat de legislatia UE, acela ca utilizatorul plateste. Intr-o asemenea situatie ar fi obligati sa plateasca toti cei care cumpara combustibil, dar nu folosesc infrastructura rutiera (masini agricole, utilaje de constructii, stivuitoarele din societatile comerciale etc) si chiar si cei care foloseau masina in localitati sau pe drumurile judetene si locale. Si asta pentru ca intial, rovinieta era obligatorie pentru cei care utilizeaza reteau de drumuri natioanle si autostrazi. Ce parere aveti? Cum vi s-ar parea echitabil? Sa ramana in aceasta forma sau sa fie introdusa in pretul combustibilului?

Departamentul pentru transporturi si infrastructura

Adoptarea euro ar putea fi amânată de România

Declaraţia guvernatorului BNR, conform căreia adoptarea euro de către România ar putea fi amânată, a fost uşor trecută cu vederea de către analiştii economici interni şi externi. Poate şi datorită faptului că majoritatea ţărilor care au intrat în Uniunea Europeană în mai 2004 şi-au amânat calendarul intrării în zona euro.

După aderarea la Uniunea Europeană, următoarea ţintă strategică pentru autorităţile române decidente în domeniul macroeconomic este legată de adoptarea monedei euro. Prognozată a se realiza la 1 ianuarie 2014, intrarea în Euro Zone presupune atingerea unor performanţe legate de indicatorii macroeconomici (convergenţa nominală, prevăzută în Tratatul de la Maastricht). Deşi îndeplinirea convergenţei nominale presupune respectarea a 5 criterii (privind rata inflaţiei, rata nominală a dobânzii pe termen lung, deficitul bugetar, datoria publică şi cursul de schimb), teoria macroeconomică arată că o consolidare a procesului dezinflaţionist ar măsura o sustenabilitate ridicată a echilibrelor macroeconomice. Mai ales în situaţia României, unde respectarea criteriului de convergenţă privind rata inflaţiei rămâne una dintre problemele delicate la nivel economic.

În 2008, prognozele arată că România va respecta trei dintre cele cinci criterii privind convergenţa nominală (adică cel privind rata nominală a dobânzii pe termen lung, datoria publică şi fluctuaţia cursului de schimb).

Criteriul privind rata inflaţiei (indicator care trebuie să fie cu cel mult 1,5 puncte procentuale peste media primelor trei state membre cu cea mai scăzută inflaţie, adică o prognoză pentru 2008 de 3,8% = 2,3% + marja 1,5%) nu este îndeplinit, în condiţiile în care BNR prognozează pentru România o creştere a preţurilor de 7,00% (medie anuală).

Rata nominală a dobânzii pe termen lung (adică rata dobânzii la obligaţiunile emise pe 10 ani) a fost în România de 7,49% (la emisiunea din august 2005), încadrându-se în nivelul obţinut prin agregarea mediei ratei dobânzii în primele trei state membre UE cu cele mai bune performanţe în domeniul stabilităţii preţurilor cu marja de 2 puncte procentuale (adică 6,2%, conform Raportului de Convergenţă al BCE din 2007). Criteriu îndeplinit.

Indicatorii privind sustenabilitatea finanţelor publice se încadrează doar parţial în limitele impuse de Tratatul de la Maastricht privind convergenţa nominală. Astfel, deficitul bugetar prognozat al României în anul 2008 va fi de 3,2% din PIB (conform prognozei Comisiei Europene), peste plafonul de 3% stabilit drept condiţionalitate pentru adoptarea monedei euro. Criteriu neîndeplinit.

Ponderea datoriei publice a României în PIB va fi de 12,8% în 2008, sub pragul stabilit de Comisia Europeană la 60% din PIB. Criteriu îndeplinit.

Nu în cele din urmă ca şi importanţă, leul s-a apreciat/depreciat faţă de euro în 2006 cu + 10% / – 6,1%, nivel ce se situează în interiorul marjei de  15%. Criteriu îndeplinit.

Chiar dacă acest ultim criteriu trebuie respectat întocmai doar în ultimii doi ani premergători intrării în zona euro, este îmbucurător faptul că economia românească poate fi ajustată încă de pe acum, fără a se apela la deprecierile artificiale pentru creşterea competitivităţii externe (prin intermediul exporturilor). Însă, ultimele evoluţii ale cursului de schimb leu-euro dau naştere la îngrijorări majore privind respectarea acestui criteriu în 2008.

Există semne de îngrijorare pentru anul curent. Deficitele gemene, politicile imprudente privind veniturile şi accentuarea deficitului de cont curent ameninţă stabilitatea macroeconomică. Accentuarea deficitului bugetar peste limita de 3,2%, prăbuşirea deficitului de cont curent până la 15% din PIB şi politicile laxe privind veniturile, necorelate cu creşterea productivităţii muncii, ameninţă stabilitatea macroeconomică pe termen mediu şi face incertă adoptarea euro cu respectarea calendarului prezentat mai sus.

Adoptarea monedei euro în anul 2014 ar trebui să reprezinte una dintre ţintele strategice pentru România. Respectarea prevederilor Programului de Convergenţă privind aderarea României la EuroZone ar reprezenta o “împăcare” posibilă între atingerea convergenţei nominale şi a celei reale. Însă, fără consolidarea procesului dezinflaţionist, creşterea competitivităţii exporturilor româneşti pentru limitarea adâncirii deficitului de cont curent, creşterea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale pe termen mediu, absorbţia ridicată a fondurilor europene şi consolidarea reformelor structurale, adoptarea euro va deveni un obiectiv din ce în ce mai îndepărtat.

Toate studiile arată că, in condiţiile în care economia este pregătită, este mult mai avantajos să fii în interiorul zonei euro decât în afara ei.

România va fi în stare să respecte ţinta de intrare în Zona euro în 2014 ?

Departamentul de politici economice si fiscale

Despre oaie si telemeaua ei

Se intampla in Europa de cativa ani un razboi comercial in privinta denumirii de FETA. Grecii, care fabrica de cateva mii de ani aceasta branza se judeca cu danezii, care fabrica de vreo 15 ani o cantitate dubla de FETA (de vaca in general) fata de greci. Desi grecii au castigat de cateva ori in tribunalele din Europa toate procesele, branza alba din Danemarca va ramane vesnic cunoscuta ca Danish Feta pentru majoritatea consumatorilor…

Daca nu ar exista puterea precedentului, povestea Feta ni s-ar parea interesanta si atat. Foarte putini cunosc faptul ca intre branza Feta si branza Telemea nu exista aproape nici o diferenta din punct de vedere al tehnologiei de fabricatie. Fie ca este telemea de vaca, fie de oaie, romanii prefera acest tip de branza cu denumirea stiuta cel mai bine in Romania: TELEMEA. Diferenta dintre feta lor si telemea noastra este aceea ca noi, romanii, spre deosebire de greci, nu ne-am pregatit deloc pentru un razboi al marcilor si denumirilor in Europa.

Pentru a produce cu succes branza TELEMEA si in anii urmatori, ciobanii romani vor trebui sa se adapteze unor cerinte care nu sunt impuse numai de standardele europene. Pentru cei care au vizitat stane de oi in Romania, lucrurile par logice. Vrem sa conservam produsele traditionale romanesti, dar vrem si sa fim siguri in privinta a ceea ce mancam. Iar pentru acest aspect, ciobanii din muntii Carpati vor trebui sa aplice normele elementare de igiena a produselor alimentare, pana la sfarsitul anului 2009. Adica sa inceapa mulsul mecanic al oilor, racirea laptelui, si fabricarea in conditii de curatenie a branzei, cu apa curenta si alte conditii de bun simt.

Rolul unui guvern activ ar trebui sa fie acela de informare permanenta a oierilor asupra cerintelor de igiena si motivare a ciobanilor in a face pasii necesari pentru investitiile care se cer. Fara o birocratie ce paralizeaza orice intentie de a cumpara un echipament !

Iar daca motivarea vine si sub forma unei subventii pentru lapte ecologic de oaie, asa cum poate doar in Romania se mai produce, vom avea cu certitudine o poveste de succes a agriculturii romanesti !

Dar pentru aceasta ar trebui sa protejam inca de pe acum marcile romanesti de TELEMEA.

Valeriu Steriu
Departamentul de Agricultura si Dezvoltare Rurala

Cacealmaua medicamentelor

Se pare că dl. ministru Eugen Nicolăescu nu se simte bine dacă periodic nu este implicat într-un scandal şi dacă nu ţine sistemul sanitar (şi aşa vlăguit) din criză în criză.

Incapacitatea managerială şi incompetenţa echipei sale ministeriale dă din nou examenul neputinţei vis-à-vis de problemele ridicate de sistem. Războiul se dă de această dată între distribuitorii de medicamente din România care cer mărirea preţului la produsele furnizate şi ministrul sănătăţii care nu doreşte să discute cu ei.

Consecinţa este că pentru o zi, pe 18 aprilie, aceştia nu vor furniza nici un fel de medicament către farmacii sau spitale. Evident că singurii care au de pierdut din acest război sunt pacienţii, care, sperăm să nu resimtă lipsuri în tratamentul lor.

Ce este în spatele acestui război? Reţelele de distribuitori pe de o parte care încearcă să speculeze perioada electorală în care se află România şi doresc să crească preţurile (şi aşa în unele cazuri de câteva ori mai mari) a medicamentelor pentru farmacii şi spitale. De asemenea, aceştia sunt cei favorizaţi de neorganizarea licitaţiilor de către Ministerul Sănătaţii şi CNAS dintre anii 2005 – 2008. Pe de altă parte se află Ministerul Sănătăţii care stabileşte preţurile la medicamente, de cele mai multe ori preferenţial în funcţie de distribuitor, în condiţii dubioase şi la preţuri de câteva ori mai mari decât le-am achiziţiona dintr-o farmacie a UE.

Cei care achită nota de plată a acestui război sunt chiar pacienţii, la preţuri mari, cu medicamente procurate sau nu din farmacii. Să nu mai spunem că pot fi „cazaţi” pe uşi (a se vedea cazul de la Spitalul Judeţean Braşov) şi cu medicamente de acasă. În mod cert, pacientul român nu se înscrie în grupa celor aleşi care pot să se trateze de spate la Viena sau să-şi modeleze piciorul la Paris.

Cerem celor două părţi să-şi revină, să lase prostiile şi să nu mai facă jocuri pe cârca românilor, jignindu-le inteligenţa, de parcă nu am şti că motivul real este lupta pentru ciolan şi pentru resursele ce vor fi cheltuite în campaniile electorale ale acestui an.

Departamentul de sănătate şi familie

Irigatii

La intalnirea departamentului de agricultura al PSD cu colegii din zona Braila , Galati si Dobrogea tinuta in urma cu trei saptamani la Braila am participat la o dezbatere foarte interesanta despre irigatii. Unul dintre fermierii participanti la discutii a aratat faptul ca irigatiile realizate cu apa din Dunare sunt foarte costisitoare: pe de o parte, acesta trebuia sa plateasca apa si apoi seviciul de pompare al apei pana la culturile sale aflate destul de departe de statiile de pompare, mari consumatoare de energie Iar apa pe care fermierul o foloseste nu este o apa potabila, dimpotriva, ii produce o contaminare a culturilor cu diversi daunatori ceea ce conduce la un consum sporit de pesticide, deci din nou costuri mai mari. Pe buna dreptate, fermierul, care vizitase multe tari din vestul Europei se intreba de ce nu ar putea folosi precum in Spania sau in Franta apa din sursele de adancime. Solutia ar aduce economii mari in exploatare, singurul cost mai amplu fiind cel al realizarii putului de mare adancime, dar costurile ulterioare de exploatare sunt mult mai avantajoase, iar apa folosita este mult mai curata.

Raspunsul il avea tot acest fermier: legislatia din Romania, nu permite acest lucru inca din anii cincizeci ai secolului trecut… Rugamintea acestuia de a cauta solutii de a modifica legislatia a generat de fapt o tema de gandire: folosim apa din panza freatica pentru irigatii sau o conservam ca apa potabila pentru viitor ?
Aceasta solutie de a folosi apa din puturi forate ar fi foarte eficienta pentru o agricultura fragmentata ca aceea din Romania. Exista din ce in ce mai mari dificultati in exploatarea sistemului national de irigatii mostenit de dinainte de 1989 si care pentru vremea respective era unul dintre cele mai moderne din lume si putea asigura irigarea a peste 3 milioane de Ha. De atunci insa, atat hotii care au furat trosoane intregi ale sistemului cat si fragmentarea excesiva a agriculturii romanesti care a ajuns la o exploatatie medie de 2Ha / ferma au condus la costuri mari atat pentru a mentine sistemul de irigatii cat si pentru a fi folosit de asociatiile de udatori de apa.

Proiectele incepute cu Banca Mondiala in 2003-2004 au reusit reabilitarea unor portiuni ale acestui sistem national dar numai in anumite zone, conditiile impuse pentru aceasta finantare fiind insa dure pentru unii fermieri care s-au trezit cu preturi marite la apa cu mult inaintea aderarii Romaniei in Uniunea Europeana cand acest pret trebuia aliniat la cel european.Nu au fost lansate inca solutii moderne de irigatii pentru fermieri, iar strategia de combatere a secetei conceputa de actualul guvern este doar un enunt pe care il auzim de obicei vara… Departamentul nostru a inceput o inventariere a surselor de apa din Romania in vederea exploatarii acestora pentru irigatiile necesare mai ales in perspectiva actualelor si viitoarelor schimbari climatice. Dupa ce vom stii daca si cata apa putem folosi din raurile din Romania si pentru ce suprafete agricole, va trebui insa sa decidem cum irigam culturile in zonele unde apa din rauri nu poate ajunge.Este greu de crezut ca se vor mai incepe in urmatorii ani proiecte de investitii grandioase si costisitoare pentru a transporta apa pe sute de km si a o pune la dispozitia agriculturii, chiar daca se vor putea folosi si fonduri europene pentru acest lucru.

Solutia irigatiilor cu apa din puturile de mare adancime poate fi o varianta castigatoare pentru agricultura romaneasca.

Departamentul de agricultura si dezvoltare rurala

Minciunile nu tin loc de medicamente

Desi guvernarea de dreapta a afirmat in campania electorala din 2004 ca sanatatea este un domeniu prioritar si este nevoie de o alocare a resurselor financiare din ce in ce mai mare astfel incat sa ajunga la 6% din PIB in 2008, realitatea arata ca totul a fost o mare minciuna, an de an din 2004 pentru sanatate alocandu-se mai putin de 4% din PIB, numai in 2008 depasindu-se cu putin 4%, oricum mai putin decat promisiunea din campania electorala trecuta.
Subfinantarea sistemului:
- din ce in ce mai putini cetateni au gasit medicamente compensate si gratuite, mai ales cei din mediul rural
- nefinantarea programelor nationale de sanatate ( a se vedea iesirea bolnavilor cu cancer in strada)
- oprirea investitiilor
- nu s-au creat fonduri de participare locala pentru accesarea fondurilor europene – salariile mici fac ca multi medici si asistente sa plece din tara
Starea sistemului sanitar imparte practic cetatenii in doua categorii:
- un procent mic, cu venituri mari care pot suporta plata serviciilor din sistemul privat din Romania sau strainatate. – a doua categorie – marea majoritate a cetatenilor care alearga dupa medicamente luna de luna sau sunt tratati in spitalele publice aglomerate si de multe ori insalubre.
Exemplul cel mai concludent este ca presedintele Basescu si primul ministru Tariceanu se trateaza in strainatate, iar romanii de rand se imbulzesc la cozile din farmacii la inceputul lunii sau stau pe usi in spitalele din Romania. (Asa intelege guvernarea de dreapta sloganul “Sa traiti bine!”.In campanie se pot suprapune imaginile bolnavilor de cancer care au iesit in strada si a pacientului internat pe o usa la Spitalul Judetean Brasov cu imaginile spitalelor unde s-au tratat Basescu si Tariceanu). Demnarea unui Pact National pentru Sanatate de catre partidele politice, organizatii profesionale, sindicate, si mediu academic sub auspiciile Parlamentului. De ce? Pentru a stabili un plan de redresare al sistemului sanitar, coerenta si continuitate.
•PSD propune minim 6% din PIB pentru sanatate – ceea ce inseamna o crestere cu 50% a bugetului actual.
•PSD propune cheltuirea banilor prin bugete multianuale pe proiecte prioritare.
•PSD propune un Plan de Investitii National care sa permita aducerea infrastructurii din sistem la standardele europene in opt ani de zile. Dorim un sistem decent, european pentru toti cetatenii nu doar pentru cei cu bani. Marirea salariilor – prin discutii cu sindicate si asociatii profesionale pentru a limita exodul personalului in strainatate.
De ce nu am facut noi in guvernarea 2000-2004?
PSD a pus bazele pentru creerea unui sistem sanitar european, a incheiat negocierile pentru integrarea in Uniunea europeana, a aprobat o strategie de dezvoltare a sistemului sanitar pe perioada 2005-2013 impreuna cu Banca Mondiala ( pe care guvernarea de dreapta prin Ministrii Mircea Cinteza – PDL si Eugen Nicolaescu – PNL au ignorat-o) prin care erau stabilite prioritatile Romaniei.
PSD a lasat la cheie un program amplu de dezvoltare printr-un imprumut cu Banca Mondiala in valoare de aproximativ 120 milioane de euro ( dezvoltare maternitati, unitati de primire urgente, dezvoltare centru multifunctional, etc)

Departamentul Sanatate si Familie

Noua Camera de Comert si Industrie a Romaniei – gaura neagra a mediului de afaceri romanesc

Dupa aparitia triumfala in decembrie 2007 a noii legi a Camerelor de Comert, au existat sperante ca in sfarsit, dupa multe framantari interne, oamenii de afaceri din Romania vor avea la indemana un instrument de lucru modern si vor putea deveni prin intermediul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) un partener de dialog serios si de luat in seama de catre autoritatile publice locale, nationale si internationale. Din pacate, in foarte scurt timp, sperantele s-au dovedit a fi total neintemeiate si dupa instalarea la conducerea CCIR a noii echipe in frunte cu vesnicul aspirant la presedintie, Mihai Mihailovici Vlasov. In numai trei luni de zile acesta a ,, reusit,, ca tot ce mai ramasese profesional in CCIR sa dispara cu desavarsire si sa fie inlocuit numai cu activitati logistice.

Investitiile ,,strategice,, in steaguri de matase, steme multicolore, tablouri si vaze de flori, carti de vizita si carti de onoare din piele de import, uniforme pentru secretare si soferi, inscriptionari de autovehicole, constituie pricipala preocupare a presedintelui Vlasov. Pentru completarea tabloului de ,,realizari,, trebuie mentionate, intreruperea oricaror relatii cu entitatile Uniunii Europene pe linie camerala (Eurochambre) cu Camera de Comert Internationala de la Paris, cu Asociatia Camerelor din Balcani si cu camerele de comert bilaterale, etc. Si pentru a da o lovitura in plus unui sistem cameral si asa la limita supravietuirii noua conducere a CCIR a dat nastere unei noi camere de comert in Bucuresti, ambele cu acelasi sediu si aceeasi adresa, pentru a crea confuzie si a satisface niste orgolii total neproductive nascute din dorinta de a ,,plati,,voturile primite. Nu intamplator tot mai multi oamnei de afaceri romani si straini, reprezentanti ai corpului diplomatic si ai diverselor foruri europene au ajuns la concluzia ca in ineriorul CCIR s-a impus politicul iar obiectivul real al asa zisei ,,schimbari,, este patrimoniul Camerei Nationale si nicidecum prezentul si viitorul mediului de afaceri romanesc in noul context european.

Departamentul turism, mediu de afaceri, IMM

Despre platile directe de la Uniunea Europeana pentru agricultori…

Asa ar suna de fapt un titlu optimist astazi. In realitate situatia se prezinta sumbru, pentru fermierii romani: dupa 16 luni de la aderarea nici unul dintre acestia nu a primit banii europeni pe care ii meritau, desi au facut nenumarate drumuri la centrele locale/judetene APIA la care sunt arondati dupa un principiu ce aduce cu venirea muntelui la Mahomed… Astfel, peste 2 miloane de tarani au mers in anul 2007 de cel putin 4 ori pana la centrul local APIA fie pentru completarea unei cereri, fie pentru identificarea unor parcele de teren. Concluzia: fermierii sunt astazi de vina pentru ca s-a declarat o suprafata mai mare de teren, iar fermierii sunt cei “ pedepsiti in a nu primi platile directe pana nu se clarifica aceasta situatie” … Chiar daca nu au primit inca nici un EURO, incepand cu luna martie, calvarul pentru acesti fermieri continua in 2008, acestia fiind deja invitati din nou sa depuna cereri adica sa isi reia sutele de km la si de la centrele locale APIA. (pentru ce au achizitionat oare oficialii din APIA cateva sute de autovehicule 4X4…?)

Daca in noiembrie 2007, Comisia Europeana nu a aplicat clauza de salvagardare pentru platile directe din agricultura a fost in primul rand datorita unei decizii politice. Romania ar fi pierdut atunci 110 milioane EUR din partea UE, adica 25% din fondurile pentru plati directe cuvenite Romaniei pentru primul an al existentei ca stat membru al Uniunii. Au fost necesare atunci interventii la Bruxelles, inclusiv ale PSD-ului care a initiat discutii la Comisia Europeana pentru a stopa initierea acestei clauze. De altfel, aceasta clauza nu a existat la incheierea negocierilor in 2004, ea nascandu-se in toamna anului 2005 atunci cand Comisia Europeana a realizat riscul care se nastea in Romania : acela al nefinalizarii infiintarii Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura in timp util.

Merita sa comentam un pic istoria acestui esec al actualei guvernari.

Desi s-a infiintat pe hartie in anul 2004, prin Legea 1, APIA a avut o dezvoltare normala pana la sfarsitul guvernarii PSD. Apoi, la pornirea guvernarii de dreapta, s-a realizat faptul ca trebuie satisfacuti mai multi politicieni si asa s-au nascut doua agentii de plati in loc de una singura cum exista in aproape toate tarile europene. Fosta agentie SAPARD a devenit Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit iar alaturi de aceasta a fost plasata APIA, desi in tratatul de aderare la UE, Romania mentionase transferal forndurilor europene pentru agricultura printr-o singura agentie de plati. De-a lungul anului 2005, APIA nu s-a remarcat aproape cu nimic. Doar cateva scandaluri in media legate de aniversari cu striptease ale angajatilor in sediul din Piatra Neamt sau de inexistenta de spatiu de lucru corespunzator ce a dus la amplasarea computerelor in toalete la Targu Mures.

Daca in 2003 si 2004 Comisia Europeana lauda pasii facuti de guvern in infiintarea acestei agentii, dupa 2005 situatia este radical diferita, aceasta semnaland in toate rapoartele intocmite asupra inexistentei progresului in constructia acestei institutii. Cu toate acestea, Ministrul Flutur pastreaza neschimbata atat conducerea cat si structura de personal , hotarand suplimentarea numarului de personal foarte tarziu in 2006, si doar dupa amenintari ale Comisiei Europene de suspendare a platilor – faimoasele stegulete rosii. Constructia fortat accelerata a agentiei de plati se porneste dupa singura sedinta de Guvern desfasurata intr-o duminica intre 2005-2008, special tinuta pentru a suplimenta personalul agentiei si a preintampina sanctiuni ale Comisiei Europene. Primii care profita de haosul angajarilor ce a urmat au fost tocmai cei ce conduceau comisiile de angajari de personal. Astfel, acestia profita de unele prevederi ale legilor cu privire la retribuirea personalului din comisiile de angajari din administratia publica si isi vireaza in conturile personale sume de ordinal miliardelor de lei vechi pentru participari la cateva zeci de comisii de angajari sau contestatii.

„Am organizat multe concursuri pentru ca nu puteam aduna prea multi candidati la un loc, intrucit nu aveam sali destul de mari’’, a spus fostul director general al APIA Nicolae Sterghiu. El a admis totusi ca au fost nenumarate cazuri in care a fost constituita o comisie de concurs chiar daca nu aveau candidati sau cazuri in care, pentru ocuparea unui singur post, s-a format o comisie de concurs, plus o comisie de contestatii. Astfel, pe 2 aprilie 2007 au fost constituite, la Bucuresti, patru comisii pentru cite un sef serviciu fiecare. Problema este ca trei dintre aceste posturi nu s-au ocupat in aprilie 2006 si s-au mai constituit inca trei comisii pe 4 iunie. Acestor comisii le corespund tot atitea pentru contestatii. Aceasta ,,procedura’’ s-a repetat de mai multe ori, ajungindu-se ca anumiti angajati ai APIA sa faca parte din peste 60 de comisii. In acest fel, in cursul acestui an s-au organizat concursuri non-stop, desi numarul posturilor disponibile a fost infim fata de cel de anul trecut. Astfel, daca in perioada februarie-octombrie 2006 au fost organizate noua concursuri si angajate 4.670 de persoane, din noiembrie 2006 si pina in iunie 2007, pentru a mai angaja numai 330 de persoane au mai fost organizate inca 19 concursuri.
„Uneori a fost participare proasta, nu au venit oameni la concurs si a trebuit sa organizam alte concursuri. Au mai si plecat 200 de oameni pentru inlocuirea carora s-au mai organizat citeva concursuri. Asta a fost’’, a spus Sterghiu, fost director general APIA. De doua luni, acesta este directorul de audit al Agentiei, ceea ce inseamna ca verifica activitatea desfasurata de APIA in perioada in care el era director general… Pentru ca miza consta in sume frumusele de la buget pe care le bagau in buzunar, angajatii APIA s-au batut pe participarile la concursuri. „Conducerea Agentiei se intilnea intr-un birou si stabilea cine va face parte din comisiile de concurs“, a marturisit Nicolae Sterghiu. Astfel s-a ajuns ca printre „campionii“ participarilor in comisii sa se numere chiar directorii Agentiei. In acest fel, Nicolae Sterghiu a facut parte din 61 de comisii (22 in 2006 si 39 in 2007)
Mult mai modest este Marius Nechiti, fost director adjunct si actual director general, care a luat parte doar la 22 de comisii (9 in 2006 si 13 in 2007). Foarte „activi“ au fost insa Doina Gradinaru, directorul de resurse umane, cu 61 de participari (20 in 2006 si 41 in 2007), Marian Poenaru, sef serviciu, cu 48 de comisii (8 in 2006 si 40 in 2007), Marian Grigore, director de management, cu 31 de participari (5 anul trecut si 26 anul acesta), dar si Claudia Corlatescu, jurist, cu 52 de participari (doua in 2006 si 50 in 2007).

Dupa alte scandaluri legate de achizitii de ATV-uri sau barci cu motor, APIA porneste din noiembrie 2007 cu un nou director in fruntea a peste 5000 de angajati tentativa de a transfera banii europeni mult asteptati. Rezultatul , il vedem astazi: prima activitate finalizata o reprezinta functionarea unui department al cotelor de lapte transferat in bloc de la o alta agentie a Ministerului Agriiculturii… Sau performanta primelor plati la APIA: plata de catre fabricile de zahar din Romania a taxei de zahar produs in UE… adica plati de la procesatorii catre stat…

Ce este de facut…?